Executarea silita a obligatiilor

SECTIUNEA 1 Dispozitii generale
Drepturile creditorului
Art. 1.516. – (1) Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei
(2) Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligatia si se afla in intarziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin:
1. sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei;
2. sa obtina, daca obligatia este contractuala, rezolutiunea sau rezilierea contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative;
3. sa foloseasca, atunci cand este cazul, orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.
Neexecutarea imputabila creditorului
Art. 1.517. - O parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti in masura in care neexecutarea este cauzata de propria sa actiune sau omisiune.
Raspunderea debitorului
Art. 1.518. -
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, debitorul raspunde personal de indeplinirea obligatiilor sale
(2) Raspunderea debitorului poate fi limitata numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Raspunderea pentru fapta tertilor
Art. 1.519. - Daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor contractuale.
Raspunderea tertilor
Art. 1.520. - Creditorul poate urmari si bunurile care apartin tertilor, daca acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului ori au facut obiectul unor acte juridice care au fost revocate ca fiind incheiate in frauda creditorului.
SECTIUNEA a 2-a Punerea in intarziere a debitorului
Moduri
Art. 1.521. - Punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.
Punerea in intarziere de catre creditor
Art. 1.522. -
(1) Debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in judecata
(2) Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii
(3) Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare nu se acorda un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii
(4) Pana la expirarea termenului prevazut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese, insa nu poate exercita celelalte drepturi prevazute la art. 1.516, daca prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi daca debitorul il informeaza ca nu va executa obligatiile in termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata
(5) Cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un termen rezonabil, calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului.
Intarzierea de drept in executarea obligatiei
Art. 1.523. -
(1) Debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat ca simpla implinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect
(2) De asemenea, debitorul se afla de drept in intarziere in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand:
a) obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care debitorul l-a lasat sa treaca, sau cand nu a executat-o imediat, desi exista urgenta;
b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face;
c) debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat;
d) nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi;
e) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), daca obligatia devine scadenta dupa decesul debitorului, mostenitorii acestuia nu sunt in intarziere decat dupa trecerea a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, dupa caz, de la data notificarii curatorului desemnat in conditiile art. 1.136
(4) Cazurile in care debitorul se afla de drept in intarziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaratie sau stipulatie contrara se considera nescrisa.
Oferta de executare
Art. 1.524. - Debitorul nu este in intarziere daca a oferit, cand se cuvenea, prestatia datorata, chiar fara a respecta formalitatile prevazute la art. 1.510-1.515, insa creditorul a refuzat, fara temei legitim, sa o primeasca.
Efectele intarzierii debitorului
Art. 1.525. - Debitorul raspunde, de la data la care se afla in intarziere, pentru orice pierdere cauzata de un caz fortuit, cu exceptia situatiei in care cazul fortuit il libereaza pe debitor de insasi executarea obligatiei.
Cazul obligatiilor solidare
Art. 1.526. -
(1) Notificarea prin care creditorul pune in intarziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte si in privinta celorlalti
(2) Notificarea facuta de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte si in privinta celorlalti creditori.
SECTIUNEA a 3-a Executarea silita in natura
Dreptul la executarea in natura
Art. 1.527. -
(1) Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila
(2) Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa.
Executarea obligatiei de a face
Art. 1.528. -
(1) In cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia
(2) Cu exceptia cazului in care debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate sa exercite acest drept numai daca il instiinteaza pe debitor fie odata cu punerea in intarziere, fie ulterior acesteia.
Executarea obligatiei de a nu face
Art. 1.529. - In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca.
SECTIUNEA a 4-a Executarea prin echivalent
§1. Dispozitii generale
Dreptul la daune-interese
Art. 1.530. - Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
§2. Prejudiciul
I. Evaluarea prejudiciului
Repararea integrala
Art. 1.531. -
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Caracterul cert al prejudiciului
Art. 1.532. -
(1) La stabilirea daunelor-interese se tine seama de prejudiciile viitoare, atunci cand acestea sunt certe
(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei sanse de a obtine un avantaj poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a creditorului
(3) Prejudiciul al carui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determina de instanta de judecata.
Previzibilitatea prejudiciului
Art. 1.533. - Debitorul raspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevazut sau pe care putea sa le prevada ca urmare a neexecutarii la momentul incheierii contractului, afara de cazul in care neexecutarea este intentionata ori se datoreaza culpei grave a acestuia. Chiar si in acest din urma caz, daunele-interese nu cuprind decat ceea ce este consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.
Prejudiciul imputabil creditorului
Art. 1.534. -
(1) Daca, prin actiunea sau omisiunea sa culpabila, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despagubirile datorate de debitor se vor diminua in mod corespunzator. Aceasta dispozitie se aplica si atunci cand prejudiciul este cauzat in parte de un eveniment al carui risc a fost asumat de creditor
(2) Debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minima diligenta.
Daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti
Art. 1.535. -
(1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.
Daunele moratorii in cazul obligatiilor de a face
Art. 1.536. - In cazul altor obligatii decat cele avand ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu intarziere da intotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobanda legala, calculata de la data la care debitorul este in intarziere asupra echivalentului in bani al obligatiei, cu exceptia cazului in care s-a stipulat o clauza penala ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de intarzierea in executarea obligatiei.
Dovada prejudiciului
Art. 1.537. - Dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin conventia partilor se prevede altfel.
II. Clauza penala si arvuna
Clauza penala
Art. 1.538. -
(1) Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale
(2) In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a obligatiei principale, fie clauza penala
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu
(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este indreptatit ca, in cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna.
Cumulul penalitatii cu executarea in natura
Art. 1.539. - Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.
Nulitatea clauzei penale
Art. 1.540. -
(1) Nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligatiei principale
(2) Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului.
Reducerea cuantumului penalitatii
Art. 1.541. -
(1) Instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand:
a) obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului;
b) penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusa trebuie insa sa ramana superioara obligatiei principale
(3) Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
Obligatia principala indivizibila
Art. 1.542. - Atunci cand obligatia principala este indivizibila, fara a fi solidara, iar neexecutarea acesteia rezulta din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi ceruta fie in totalitate celui care nu a executat, fie celorlalti codebitori, fiecaruia pentru partea sa. Acestia pastreaza dreptul de regres in contra celui care a provocat neexecutarea.
Obligatia principala divizibila
Art. 1.543. -
(1) Atunci cand obligatia principala este divizibila, penalitatea este, de asemenea, divizibila, fiind suportata numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare si numai pentru partea de care acesta este tinut
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand clauza penala a fost stipulata pentru a impiedica o plata partiala, iar unul dintre codebitori a impiedicat executarea obligatiei in totalitate. In acest caz, intreaga penalitate poate fi ceruta acestuia din urma, iar de la ceilalti codebitori numai proportional cu partea fiecaruia din datorie, fara a limita regresul acestora impotriva celui care nu a executat obligatia.
Arvuna confirmatorie
Art. 1.544. -
(1) Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita
(2) Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand arvuna. Atunci cand neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului si poate cere dublul acesteia
(3) Creditorul obligatiei neexecutate poate insa opta pentru executare sau pentru rezolutiunea contractului si repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.
Arvuna penalizatoare
Art. 1.545. - Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.
Restituirea arvunei
Art. 1.546. - Arvuna se restituie cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea vreuneia dintre parti. §3. Vinovatia debitorului
Vinovatia debitorului
Art. 1.547. - Debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa.
Prezumtia de culpa
Art. 1.548. - Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.
SECTIUNEA a 5-a Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor
Dreptul la rezolutiune sau reziliere
Art. 1.549. -
(1) Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si la daune-interese, daca i se cuvin
(2) Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral, neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala
(3) Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si in cazul rezilierii.
Modul de operare
Art. 1.550. -
(1) Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept.
Reducerea prestatiilor
Art. 1.551. -
(1) Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate. In cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa
(2) El are insa dreptul la reducerea proportionala a prestatiei sale daca, dupa imprejurari, aceasta este posibila
(3) Daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decat la daune-interese.
Rezolutiunea unilaterala
Art. 1.552. -
(1) Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere
(2) Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora
(3) In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor
(4) Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. (1).
Pactul comisoriu
Art. 1.553. -
(1) Pactul comisoriu produce efecte daca prevede, in mod expres, obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului
(2) In cazul prevazut la alin. (1), rezolutiunea sau rezilierea este subordonata punerii in intarziere a debitorului, afara de cazul in care s-a convenit ca ea va rezulta din simplul fapt al neexecutarii
(3) Punerea in intarziere nu produce efecte decat daca indica in mod expres conditiile in care pactul comisoriu opereaza.
Efectele rezolutiunii si ale rezilierii
Art. 1.554. -
(1) Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost niciodata incheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, in acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite
(2) Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar in caz de rezolutiune
(3) Contractul reziliat inceteaza doar pentru viitor.
SECTIUNEA a 6-a Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale
Ordinea executarii obligatiilor
Art. 1.555. -
(1) Daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate simultan, partile sunt tinute sa le execute in acest fel
(2) In masura in care executarea obligatiei unei parti necesita o perioada de timp, acea parte este tinuta sa execute contractul prima, daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta altfel. Exceptia de neexecutare Art. 1.556. -
(1) Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai intai
(2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte.
Imposibilitatea de executare
Art. 1.557. -
(1) Atunci cand imposibilitatea de executare este totala si definitiva si priveste o obligatie contractuala importanta, contractul este desfiintat de plin drept si fara vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozitiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator
(2) Daca imposibilitatea de executare a obligatiei este temporara, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligatii ori poate obtine desfiintarea contractului. In acest din urma caz, regulile din materia rezolutiunii sunt aplicabile in mod corespunzator.

Ghid practic pentru divort

1.     Notiuni

v Divortul – un moment dificil

Divortul este un moment dificil in viata unui om, un moment de rascruce care cu greu poate fi trecut. De aceea este important sa se reflecteze adanc inainte de a lua o astfel de decizie si numai in cazul in care nu mai exista nici o cale de a restabili echilibrul si armonia in cadrul mariajului, este indicat sa se recurga la desfacerea casatoriei.

Asa cum incheierea casatoriei se pronunta numai prin acordul partilor, asa se face ca si pentru desfacerea casatoriei este nevoie de exprimarea dorintei oricarui sot, fiecare sot avand dreptul sa solicite acest lucru.  Asa se face ca un divort se poate pronunta:

 fara a se stabili o culpa, atunci cand se desfasoara procedura simplificata a divortului prin acord, prin cererea ambilor soti

  din culpa exclusiva a unuia dintre soti, la cererea celuilalt sot

  din culpa comuna, la cererea unuia dintre soti

  la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani

 la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei

v Motive de divort

Codul Familiei prevede ca legamantul casatoriei se poate desface atunci cand datorita unor motive temeinice relatiile dintre soti sunt grav afectate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Codul Familiei nu specifica care sunt motivele temeinice in baza carora se poate cere desfacerea casatoriei prin divort, cu exceptia celor prevazute de articolul 38, alineatul 2.

Experienta practica judiciara a demonstrate  ca cele mai frecvente motive de desfacere a casatoriei sunt:

·         Infidelitatea conjugala

·         Actele violenta si injuriile grave

·         Parasirea domiciliului conjugal de catre unul dintre soti

·         Viciul betiei

·         Starea sanatatii ce face imposibila continuarea casatoriei

·         Existenta unor nepotriviri de ordin fizic ce afecteaza raporturile conjugale

v Tipuri de divort

I. Divort de comun acord

Divortul de comun acords reprezinta varianta cea mai scurta, facila si eleganta modalitatea de a incheia o casatorie.

Conditii ce trebuiesc indeplinite pentru a putea divorta de comun acord:

Ø  pana la data cererii de divort a trecut cel putin 1 an de la data incheierii casatoriei;

Instanta va respinge actiunea daca cerere de divort prin acordul partilor se va introduce mai devreme de 1 an.

Ø  sa nu existe copii minori rezultati din casatorie(nu dintr-o alta casatorie)

In cazul divortului prin comun acord nu se administreaza probe cu privire la motivele de divort, nu se audiaza martori, casatoria se incheie fara a se stabili cui apartine culpa. Hotararea obtinuta prin pronuntarea divortului prin acordul partilor este definitiva si irevocabila in ceea ce priveste solutia divortului.

II. Divort din motive temeinice

Daca divortul nu poate fi prin acordul comun al partilor, atunci unul dintre soti (reclamantul) va inainta o cerere de divort instantei competente impotriva celuilalt sot (parat). Paratul poate formula si el cerere de divort.

Conditii necesare pentru a se pronunta divortul din motive temeinice:

• Existenta unor motive temeinice
• Acestea sa fi vatamat grav raporturile dintre soti
• Continuarea casatorie sa nu fie posibila

II a. Divort din culpa comuna

In cazul in care conditiile prevazute de Codul Familiei pentru divort prin acord (de exemplu exista copii minori rezultati din casatorie) iar sotii sa fie de acord asupra tuturor aspectelor importante incluse in cererea de divort, precum:

• Incredintare copii
• Nume dupa divort
• Pensie de intretinere

In aceasta ipoteza, sotii vor putea cere desfacerea casatoriei prin divort din culpa comuna, si vor solicita ca probe, acte si un martor comun.

II b. Divorta din culpa exclusiva a unuia dintre soti

In situatia in care nu este posibil divortul prin acord sau divortul din culpa comuna, reclamantul va trebui sa dovedeasca cu probe atat culpa paratului cat si faptul ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate iar continuarea casatoriei nu este posibila. In cazul divortului din culpa exclusiva a unui sot se vor audia martori si se vor folosi ca probe inscrisuri sau alte mijloace.

v  Partajul bunurilor

Partajul bunurilor comune obtinute in timpul casatoriei se poate face concomitent cu divortul, daca cei doi soti solicita acest lucru. Partajul se poate realize insa si dupa obtinerea hotararii de divort.

Cum se face impartirea?

Conform  Art. 31 din Codul Familiei reprezinta bunuri proprii ale fiecarui sot:

• bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
• bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal si cele destinate profesiunii unuia dintre soti;
• bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
• indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
• valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Impartirea bunurilor comune se va face prin intelgerea sotilor sau, daca nu se intampla acest, prin hotarare judecatoreasca pe baza dovezilor si a sustinerii punctelor de vedere ale celor doua parti. Instanta va stabili astfel cota-parte a fiecarui sot proportional cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor.

Important! In stabilirea aportului fiecarui sot la dobandirea bunurilor se va lua in considerare si munca femeii pentru cresterea copiilor si pentru ingrijirea gospodariei.

Printre probele folosite in procesul de partaj, pot fi:

• contracte
• facturi, chitante, documente fiscale
• martori

2.     Legislatia aplicabila

Principalele texte de lege care reglementeaza divortul sunt Codul Civil si Codul Familiei.
Cele mai importante prevederi legate de divort se regasesc in Codul Civil, CARTEA II - Despre familie, Capitolul VII - Desfacerea casatoriei, Art. 373 si urmatoarele.

3.     Intrebari frecvente

Cat costa un divort?

In general, costurile unui divort sunt reprezentate de:

Ø  Taxa de timbru divort - 39 lei

Ø  Onorariu avocat

Daca divortul se realizeaza concomitant cu procesul de partaj, se mai includ urmatoarele costuri:

ü  Taxa timbru partaj

ü  Costuri expertize partaj

ü  Costuri de legalizari judecatoresti, notariale (daca este cazul)

In general, onorariul avocatului variaza in functie de complexitatea cazului.

Cat dureaza un divort?

In functie de complexitatea cazului dar si de tipul de divort (daca este prin acordul partilor sau nu, daca divortul se judeca odata cu partajul sau nu, s.a.),  divortul se pronunta in medie intre 2-6 luni, dar poate dura si mai mult in functie de instanta de judecata.

Daca sotii se inteleg cu privire la impartirea bunurilor, judecarea partajului concomitent cu divortul, adauga in genere doar 1-2 luni la termenul de finalizare al procesului.

4.     Concluzii

Divortul este un moment dificil in viata unui om, ce implica numeroase schimbari de proportii majore.  Deciziile care sunt luate in acest moment vor avea impact asupra restul vietii, de aceea este important sa aveti un specialist care va fie alaturi si care, pe baza experientei, sa va indrume in cadrul acestui proces, pentru ca schimbarile ce vor urma divortului sa fie in avantajul dumneavoastra.

 Asistenta unui avocat pe parcursul procesului de divort sau partaj,  este mai mult decat recomandata, acesta putand sa va ofere serviciile de specialitate necesare pentru obtinerea unei hotarari de divort si de partaj in mod corect.

Afla mai multe detalii despre divort sau

Intreaba gratuit un avocat despre cazul

Ghid practic pentru Recunoastere/eliberare diploma de licenta Universitatea Spiru Haret

1.     Notiuni

Care este nedreptatea?

Absolventiilor Universitatii Spiru Haret, promotiile 2008-2009, ai programele ID si FR neacreditate de ministrul Educatiei la momentul respectiv, doamna Ecaterina Andrnescu, nu li se recunoste examenul de licenta. In conditiile in care in care intre acesti studenti si studentii programelor la zi nu exista nici o diferenta in ceea ce priveste sustinerea examenului de licenta este total discriminatorie nerecunoasterea diplomelor obtinute.

Problema ivita imbraca doua forme, in sensul ca exista studenti care au sustinut examenul de licenta si au obtinut o diploma care sa le ateste studiile, insa nu li se recunosc aceste diplome la locurile de munca, nu li se permite continuarea studiilor si o alta categorie de studenti care au sustinut exemenul de licenta, au primit o adeverinta de studii corespunzatoare, insa li se refuza eliberarea unei diplome definitive care sa le recunoasca calitatea de persoane licentiate.

Cine sunt vinovatii?

In toata aceasta situatie, principalii vinovati sunt Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si Universitatea Spiru Haret. Aceste institutii sunt vinovate in egala masura, avand in vedere ca ambele cunosteau existenta lipsei acreditarilor si autorizarilor necesare si nu au luat nicio masura pentru remedierea problemelor create studentilor. Am putea chiar sa spunem ca Ministerul este in primul rand vinovat pentru lipsa lui de diligenta in rezolvarea situatiei studentilor, acesta sesizand numai existenta problemei si apoi devenind pasiv fata de aceasta problema, desi trebuia sa ia masuripentru indreptarea situatiei si nu sa astepte o solutionare de la sine a problemei.

A spune in acest moment unui masterand care isi continua studiile de licenta la o Universitate acreditata si autorizata ca nu i se recunoaste Diploma de Licenta pe baza careia isi continua studiile este abuziv si incalca drepturile persoanei respective, , fiind vorba de drepturi castigate care nu mai pot fi anulate pentru ca Ministerul a devenit dintr-o data activ cu privire la neacreditarea si neautorizarea Universitatilor.

Ce se poate face in aceasta situatie?

In aceasta situatie absolventii carora nu li se recunosc studiile au doua optiuni:

Ø  Sa cheme in judecata Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru a-l obliga sa recunoasca Diplomele de licenta eliberate sau sa elibereze Diplomele aferente examenului de Licenta.

Ø  Sa cheme in judecata Universitatea Spiru Haret pentru a o obliga sa-i despagubeasca pe studenti pentru banii cheltuiti, timpul consumat, stresul prin care au trecut in ceea ce priveste sustinerea examenelor, precum si cel datorat nerecunoasterii diplomelor si amenintarii constante a locurilor de munca pe care sunt incadrati.

2.     Legislatia aplicabila

Temeiul juridic al proceselor intentate impotriva Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Universitatii Spiru Haret se bazeaza pe textele legii 554/2004, pe legea invatamantului nr. 1/2011 dar si pe Constitutia Romaniei, intrucat absolventilor USH le sunt incalcate drepturi fundamentale ce le sunt garantate prin Constitutie.

3.     Etape/Metode

Etapa 1 – Procedura antejudiciara

Se depune o plangere prealabila catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si catre Facultatea Universitatii Spiru Haret ale carui studii au fost absolvite.

Etapa 2- Procedura Judiciara

Dupa primirea raspunsului de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si de la facultate, sau dupa 30 de zile de cand a fost depusa plangerea si nu a fost solutionata, se intenteaza actiunea de chemare in judecata a Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului  dar si a Universitatii Spiru Haret, urmand a se stabili  termele de judecata.

Termenele de judecata sunt acordate aleatoriu de catre calculatorul Registraturii Judecatoriei la care s-a depus actiunea. Daca termenul obtinut este foarte indepartat, se poate face o cerere de preschimbare termen pentru judecarea cat mai rapida a cauzei. Intreaga procedura judiciara poate dura un an .

Etapa 3 – Obtinerea/ recunoasterea diplomei

Dupa castigarea procesului, cu hotararea castigata, se merge la Facultatea Universitatii Spiru Haret unde se face o cerere de punere in executare a sentintei obtinute. Astfel solicitantul va intra in posesia diplomei pentru care s-a judecat.

Acte necesare

In demararea procedurii, o serie de documente ar fi utile cauzei:

-          Diploma de Licenta/Adeverinta de Licenta;

-          Foaie matricola (necesara numai in cazul recunoasterii diplomei);

-          Contract de studii;

-          Chitante care atesta plata taxelor corespunzatoare anilor de studii;

-          Cereri de eliberare a diplomelor de Licenta/ de recunoastere a Diplomelor de Licenta;

-          Eventuale raspunsuri din partea Universitatii;

-          Confirmari de primire (necesare numai in cazul eliberarii diplomei);

-          Orice alte documente in legatura cu Universitatea Spriru Haret.

4.     Concluzii

O situatie inadmisibila in orice alta tara europeana, a scos la iveala nepasarea autoritatilor cu privire haosul generat chiar de ele insasi, in urma caruia  mii de romani care au de suferit prin pierderea cresterilor salariale sau chiar a locurilor de munca. Doar absolventii USH ai promotiilor 2008 si 2009 stiu  la cate umilinte au fost supusi prin numeroasele telefoane date si adrese inutile facute la facultate. Numarul mare al proceselor aflate pe rol in toata tara dar si numarul mare al hotararilor castigate de absolventii USH, doveste ca singura modalitate de a se face dreptate este prin intermediul instantei.

Este dezolant ca de 3 ani de zile, situatia a ramas neschimbata si toti ministrii care au venit la guvernare au promis lucruri ce s-au dovedit a fi neadevarate. Insa zecile de mii de absolventi aflati in aceasta situatie  nu sunt o categorie de populatie de care Ministerul Educatiei poate abuza dupa bunul plac, iar Justitia nu a intarziat sa faca dreptate si in cazul acesta.

Este important ca absolventii Universitatii Spiru Haret (USH), care vor sa li se recunoasca studiile si care nu au intentat déjà actiunea de chemare in judecat, victimele Ministerului, care si-a pus antetul pe diplome, dar si ale Universitatii, care a organizat programele de studiu, sa stie ca pot da in judecata atat Universitatea Spiru Haret cat si Ministerul Educatiei. Numai pe aceasta cale mai pot obtine eliberarea sau recunoasterea diplomei de licenta!

 

Afla mai multe despre cum iti poti obtine diploma  sau

Intreaba gratuit un avocat despre cazul tau